Colecția “Dialogul muntelui cu marea” și Nichita Stănescu “Fiindcă nici eu nu înțelegeam nimic Și nici tu am crezut că suntem de-o seamă. Ne-am mărturisit unul altuia cel mai tainic secret, - acela că existăm... Dar era noapte și, vai, dimineața, Cumplită vedere, m-am trezit cu tâmpla pe tine galbenule, snopule, grâule. Și m-am gândit: - Doamne ce fel de pâine voi mai fi fiind și eu, Și pentru cine?” Colier “Neliniștea crestelor”