“Mă mai recunoști? Mușchii de buze te strigă Mă mai recunoști? Mă tai în ecou Nici nu știu când sub pleoape îmi strivești ghețarii Culoarea se-ntinde când stăvilești Izbucnirea în cuvânt... Sunt copilul lăsat pe ape înăuntrul bărcuței Cu pumnii plini de noroi Între ramele ce îmi sprijină sfertul de soare Toate astea pentru că tu ai chipul Pe care nu l-am văzut niciodată...” Colier Matrioșcă