Facerea lumii

eu n-am venit/și n-o să plec/n-am poposit/și nici nu trec/eu m-am întors/de vlagă stors/pe astă lume cu multe nume/atâta îmi sînt de familiare/mirosul cald de foc aprins,/gustul de sete arzătoare/și zgomotul de fier încins/am mai trăit cutremurat evuri cu gheață-n pântece/zile albastre pentru procreat/în care totul scârțâia a rece/au fost vremi când trebuit-a să mă învelesc/cu prea mulți solzi ca să-ți pot spune te iubesc./Probabil asta-nseamnă cu adevărat/să nu uităm de unde am plecat./ Memoria celulei (Iv cel naiv)