Cercei “Vama Dunării” “Cel mai bun profesor de cromatică rămâne natura asta sălbatică...” Iv cel naiv

Cercei și inel “Șoapte de toamnă” “Mâinile tale albastre picură cuvinte. Primesc tălpile-ți infipte în sufletul meu... Înfipte adânc, De frică să nu te clatini Din himera verticală a gândului tău, Să aluneci și să cazi Pe buzele mele, Ce până la tine nu au rostit "Tu esti totul in toate". Nu te întrista de mine. Sunt aici. Cu ochii spre cer. Să nu crezi că plâng. Doar mâinile tale plâng... Lacrimi de cerneala.” Versuri: Gabriela Neagu

Colier “Vis mov” “...și te visez în mov straniu vis, toți își doresc un “Pink dream” dar eu și cu tine avem alt univers, te Invit la o Rapsodie într-un mov absolut pe planeta personală, Calea Lactee, numărul 16, pe dreapta, la parter...”

Broșă “Matrioșcă” Nu trecem niciodată la fel prin aceleași locuri, prin aceiași oameni. După fiecare loc sau om Eu rămân jumătate în tine Tu pe jumătate deschisă Jumătăți nenăscute Se zbat în noi Pentru următoarele priviri, Întâlniri, Amintiri...

Cercei “Ore de-argint” Să trag pe mine o haină Sau doar o hârtie neîncepută Sa ies fericită în stradă Din gânduri, din dragoste Sau doar din somn Cu picioarele goale Să-mi înalț ascuțimile Și să zbor Alunecând sau doar Topindu-mă-n lumină...

Colier “Pete de soare” - Colecția “Asimetrii galbene” - “...și când lumea va rămâne fără soare, tu vei fi singura pată de culoare...”

Amestec verdele crud de început Cu verdele copt al iubirii de vară Adaug câteva bucăți de frunze pișcate de tumultul toamnei întârziate Ascund iarna sub formele cultivate de verdele meu Și ma amestec toată... Colier si cercei “Verde total”

Recondiționări Restaurări Reconectări - Colier, manșete, broșă

Colier “Boabe coapte” Boabe cărnoase, pline de iluzii, gust de viață amară se desprind de prezent și atârnă cu smerenie, caută flămânde timpuri care în curând vor opri nisipul clepsidrei de sus să mai cadă...

Brâu și cercei “Cerneala pământului meu” (produsele sunt realizate exclusiv din piele crem și roșie, cu inserții de margele roșii) Împrumut mereu din tine, Pământ al urmelor mele, Adâncurile tale întunecate Sunt pline de stenograme Ale încheieturilor care au ținut viu Pulsul celebru al atâtor anonimi. Împrumut din respirația bogățiilor tale Și-n mod banal mă încarc Cu întreg curcubeul covoarelor tale Trăiesc, visez și mor câte puțin în miezul tău, pe curbele tale sau în zbor. Astăzi sunt în ședință cu roșul Macilor tăi Îmi umplu plămânii cu cerneala lor Și îmi las mângâiată, de la primul la ultimul exemplar, Inima, sufletul, lumina, mintea, visele și zborul... Suntem în direct Până la sfârșit...