Există un mit care povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă, dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul său. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi veselie şi lumea întreagă a devenit mâhnită. Văzând ce se întâmplă fără soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul timp de un an, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer şi iarăşi a luminat întregul Pământ. A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avusese. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei, vestitori ai primăverii. Se zice că, de atunci, lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori, una albă şi alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea pentru frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă simbolizează ghiocelul, prima floare a primăverii.
